MEMORIU Avocatul Poporului RESTART ROMANIA

Memoriu Partidul RE:START ROMÂNIA

 17 iunie 2020

Către

Avocatul Poporului

Stimată doamnă Renate Weber, prin prezentul

 

Memoriu

 

Vă adresăm rugămintea de a primi spre analiză, din partea Partidului RE:START România, cu sediul în București, Casa Presei Libere, etaj 6,  prin reprezentantul său, Președinte Bruynseels Ramona Ioana, cetățean român, mai multe argumente ce vizează modalitatea deficitară de aplicare a unor prevederi legale în materie penală, sub aspectul modalității de dispunere a liberării condiționate și supravegherea parcursului unui condamnat penal după momentul liberării condiționate.

Aducem în dezbatere cazul recidivistului Ion Turnagiu, criminalul condamnat pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de omor, aflate în concurs, ce a beneficiat de clemența legii, ca urmare a liberării condiționate.

Acesta fusese condamnat în anul 1993 pentru 5 crime, printre victimele de atunci găsindu-se și o femeie însărcinată în trimestrul IV.

Ion Turnagiu s-a născut la 12 februarie 1975, județul Mehedinți. A fost crescut de bunici de la vârsta de 11 ani, dar nu s-a adaptat, a abandonat școala în timpul liceului și a început să vagabondeze prin țară și să comită furturi. Dormea prin sălile de așteptare din gări și cheltuia banii furați pe băutură sau la jocurile mecanice. Prima victimă a fost o femeie însărcinată, de 20 de ani, pe care a ucis-o cu toporul, după ce aceasta l-a descoperit în timp ce încerca să fure o sumă de bani din casă. Pentru că nu a fost prins de autorități, la scurt timp de la prima crimă, Turnagiu a mai ucis doi bătrâni cu lovituri de cuțit, pentru bani și alte bunuri de valoare. Victimele au fost găsite în casă după o săptămână de la deces.

A cincea victimă a fost un fost coleg de școală pe care Turnagiu l-a ucis cu lovituri de cuțit în spatele unei gări, lăsând victima în pielea goală și deposedând-o de bunuri.

Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat atunci, Ion Turnagiu „prezintă o psihopatie model sociopat, având discermământul păstrat”.

Ulterior, în momentul în care acesta executa pedeapsa pentru care fusese condamnat, ca urmare a bunei-purtări de care a dat dovadă, în mod paradoxal, fără a se ține seama de temeiurile legale ce stau la baza condamnării sale, acesta a fost liberat condiționat.

Este necesar să precizăm ce criterii trebuie să fie îndeplinite pentru a se putea dispune liberarea condiționată.

În primul rând este necesar să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege (calculul fracției de pedeapsă ce trebuie executată se face prin raportare la pedeapsa pe care condamnatul o execută efectiv și nu la cea la care a fost condamnat de către instanță).

În al doilea rând, legea prevede că persoana condamnată să se afle în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis. Față de cazul pe care l-am adus în atenție, această condiție lipsește cu desăvârșire, dată fiind gravitatea faptelor sale anterioare și pericolul social pe care acestea l-au reprezentat. Pericolul social presupune o faptă gravă ce aduce atingere și lezează normele juridice în vigoare.

Astfel, infracțiunile ce au astfel de obiect, lezează valorile sociale și relațiile formate în jurul acestora, protejate prin norma de incriminare, în cazul acesta se aduce atingere vieții, sănătății și integrității corporale a persoanei.

De asemenea, pentru a se dispune liberarea condiționată, persoana condamnată trebuie să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Un ultim și poate cel mai important aspect, este cel ce vizează convingerea personală a instanței. Aceasta trebuie să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

Se pare că, acest criteriu a ridicat unele dificultății completului care a admis cererea condamnatului Ion Turnagiu, în sensul că magistrații l-au considerat reeducat, ulterior punerii sale în libertate acesta fiind acuzat de act sexual cu un minor, urmat de incedierea acesteia, arată faptul că, asupra reeducării acestuia există cel puțiun un dubiu rezonabil.

De asemenea, ulterior admiterii cererii de liberare condiționată se dispune un termen de supraveghere. Potrivit legii, termenul de supraveghere sau durata supravegherii desemnează intervalul de timp în care persoana față de care s-a dispus liberarea condiționată trebuie să respecte obligațiile ori măsurile de supraveghere care intră în conținutul acestei modalități de individualizare.

Acesta este termenul în care se verifică conduita persoanei condamnate care a beneficiat de libertatea condiționată. Termenul de supraveghere începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiționată.

Instanța de judecată trebuie să dispună ca persoana liberată condiționat să respecte în mod obligatoriu anumite măsuri de supraveghere, anume:

– să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

– să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;

– să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare;

– să comunice schimbarea locului de muncă;

– să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Prin urmare, în sarcina serviciului de probațiune revin anumite obligații, pe care trebuie să le îndeplinească în mod obligatoriu. Controlul exercitat de către această autoritate are drept scop împiedicarea celui liberat condiționat să se abată de la prevederile hotărârii. Prin urmare, această instituție are un rol de control și supraveghere.

Interesul nostru se concentrează asupra presupusei fapte de incediere a minorei de 17 ani, pe care anterior o și abuzase sexual, faptă săvârșită în acest termen de supraveghere – Dezvoltarea cazului în fapt, așa cum este cunoscut din presă.

Astfel, constituie infracțiunea de viol actul sexual săvârșit pin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra, ori de a-și exprima voința. Constituie variantă agravantă violul comis asupra unui minor.

Prin urmare, în cazul adus în atenția opiniei publice, fie că vorbim despre viol, fie că vorbim despre act sexual cu un minor, fapta lezează aceeași normă legală, anume, încălcarea libertății victimei de a decide cu privire la întreținerea unui act sexual.

Este incriminat de legea penală actul sexual cu un minor, conform art. 220, alin. (1) Din dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, fapta comisă de un major cu un minor cu vârstă între 15 și 18 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicearea exercitării unor drepturi.

De asemenea, din art. 220, alin. (4), litera c), reiese că, fapta ce are ca obiect actul sexual cu un minor, ce a pus în pericol viața acestuia se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicearea exercitării unor drepturi.

Urmarea imediată a acestei fapte constă în starea de pericol rezultată din încălcarea libertății sexuale a minorului. Este foarte important să precizăm, că tipicitatea subiectivă nu are în vedere motivul ce l-a determinat pe făptuitor să săvârșească fapta ( nu prezintă importanță pentru existența infracțiunii sentimentul ce l-a determinat pe acesta să comită fapta).

Ori, față de aceste considerente, de ce autoritățile competente nu au luat atitudine, fie că vorbim despre infracțiunea de viol sau act sexual cu un minor, Parchetul sau poliția trebuie să acționeze cu celeritate.

Sesizăm că această faptă a fost săvârșită în varianta sa agravantă, prin punerea în primejdie a vieții minorei.

Dacă în urma actelor sexuale săvârșite cu minorul are loc decesul victimei, se va reține concursul între infracțiunea de act sexual cu un minor și cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, deci în această situație nu ne aflăm în prezența unei forme agravante, ci a unui concurs de infracțiuni.

Revine în obligația instituțiilor abilitate (organelor penale competente) să pună în mișcare și să exercite din oficiu acțiunea penală. Deci pentru aplicarea unor măsuri nu este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Infracțiunile pentru care există suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite, potrivit informațiilor apărute în spațiul public, sunt infracțiuni ce prezintă un pericol social ridicat, ce aduc atingere libertății sexuale și vieții initime a unui minor și de asemenea ce pun în pericol integritatea fizică și viața umană, valoarea socială cea mai importantă ce trebuie ocrotită prin acțiuni concrete ale organelor în drept.

Pe de altă parte scopul și rolul adoptării anumitor norme în legislația penală, este acela de a ocroti interesele societății și a apăra drepturile fundamentale ale omului, ori aceste norme trebuie să vină în sprijinul fiecărui cetățean/ individ și să aibă capacitatea și aptitudinea de a-și atinge scopul pentru care au fost adoptate/reglementate.

Fiecare individ trebuie să fie egal în fața legii, și anumite persoane nu trebuie să beneficieze de tratamente preferențiale, ci persoanele vulnerabile, cum sunt prezumați de lege a fi minorii, se impune a fi ocrotiți.

Ramona Ioana Bruynseels

Președinte RE:START ROMÂNIA

Share